Orcine fix priveste in soare crede-apoi,
Jucandu-i persistenta, ca vede cu-ochii goi
In jurul sau, prin aer o pata cam livida.

Tot astfel, tanar inca, pe-atunci mai indraznet,
Spre glorie, o clipa, uitatu-m-am semet:
Un negru punct ramas-a-n privirea mea avida.

De-atunci, ca semn de doliu in toate-amestecat,
Ah, pretutindeni unde cu ochii mai razbat,
Aceasta pata neagra o vad cum tot apare!

Ce, pururi? Intre mine si fericirea mea!
Doar vulturul - vai noua, nenorociti deja! -
Nepedepsit contempla si Glorie si Soare.