Pufos, lămpașul unei păpădii,
Ce-ar fi să-l transformăm în catedrală,
Vitralii de-auroră boreală
Și-aripi de roditoare seminții?
Pe funii de păianjen, scări subțiri,
În frescă să urcăm, unde,-abisală,
Răsare-aroma crinilor de gală
Din toate-atelierele de mir.
Zărim, departe,-un munte imprecis,
De-aproape,-un pumn de fragi dăm la iveală.
Sub o cascadă cu-apă ideală,
Goi, râdem și-alergăm prin Paradis,
Dar cine și de ce are-o-ndoială
Și suflă-n păpădie din greșeală?