Noiembrie murind, ce face
Cu zvăpăierea primăverii,
Cu fulgul ce sub talpă zace,
Cu zămisliri ce-s ale verii,
Cu nalba năzuind prea sus
Când cenușiu pe roș s-a pus
Și când se frânge dintr-o dată?
Cu trandafiri târzii, ce-i vezi
Că-s plini de timpurii zăpezi?
De stele rostogolitoare
E tunetul rostogolit
Încât pe cer a-nchipuit
Un șir de triumfale care
Purtând războaie siderale.
Iar Scorpionu-și taie cale,
Luptând cu Soarele, într-una,
Până când Soarele și Luna
Drum spre pieire și-or deschide.
Pe ceruri zboară Leonide
Și plâng cometele cu mia,
Vânând înaltul și câmpia,
Sucind vârtejuri în tot locul,
Ce lumea îmboldesc spre focul
Ce mistuită vrea s-o vadă
Mai înainte de domnia
Calotei vaste de zăpadă.