Nu se mai văd focurile jucând pe comori.
Cineva bate cuie într-o aripă albă.
Caii nopții aleargă singuri pe câmp.

O fată își piaptănă părul
și vântură gânduri,
și se tânguie sieși.

Nu mai e nimeni
pe toată întinderea goală unde aștept.

Încerc să pipăi rănile drumului,
până în piscul unei dureri
fără moarte.

Între mirări stelare
lovindu-te cu fruntea de margini.

A spera cu puterea neodihnitelor mări.