Afară plouă ca și toamna și-i urît,
Mă uit pe geam ca după tine, și atît.

În mine toate amintirile te-așteaptă,
De-aceea mi-i privira stranie și dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plîngînd,
În mine nu mai este nici un gînd.

Vreau să citesc și-mi cad din mînă cărțile;
Mă împresoară chipul tău din toate părțile.

Mîna ce mi-a-mprăștiat părul și gîndurile
Îmi amestecă pe carte toate rîndurile.

Rămîn uitîndu-mă pe geam ca după tine,
Și tot aștept pe cineva și nu mai vine.