Când mă obosesc îți spun,
mi-a zis fierul după ce
dus prin mine ca prin fum
a ajuns la unsprece.

N-am văzut vr-odată-o cifră
ca să fie obosită...

N-am văzut vr-odată-o mare
să-mi sece sub înotare,
să mă ție-n înecare
ca pe un cristal de sare...

Ah, dar amplă limba ta,
ce pat dulce, ce saltea!
Dar și eu, sacră mâncare
Doamne-n burta dumitale.