Înțeapă
norul roz al palmelor.
Chiar și ploaia minte.

Înțeapă limbile de foc
ale catârilor și-ale soarelui.
Chiar și cerul sărută cu lama cuțitului.

Nu-și mărită umbra.
Chiar și vântul înșeală cu frumusețea
depărtărilor.

Înțeapă șoldurile molicioase
ale nopților atotștiutoare și-ale valurilor
virgine.

Nu-și însoară râsul verde.
Chiar și aerul mușcă.

Piatra ce-l născu
are dreptate:
înțeapă, înțeapă, înțeapă.