Ninge urât; ninge maro; ninge scalen.
Din nou calic, sânt și sâlhui, și iar mi-e rău.
Beau și fumez, până devin eterogen,
Ca un poet, fără de trup, de la Bacău.

Ninge posac, și diletant, ninge murdar.
Satu-i pustiu, somnul s-a dus, focul s-a stins.
Oile plâng; crângu-i obscur; lupii apar;
Iarna de-acum face hibrizi, cu dinadins.

Ninge căznit; ninge jegos; fulgi jerpeliți.
Nu mai cunosc - nu mai produc - nici un chiolhan.
Dreptu-i al tău, dragoste-n veci, să mă eviți:
Până la brâu, până la gât, până-n tavan.

Ninge mahmur; ninge-n zig-zag; ninge străin;
Tâmplele dor; ochii-i destup; inima-i grea.
Încă puțin! Încă puțin! Încă puțin:
"Sper să rezist, până-ncolțești, IARBÃ A MEA".