Un S întors, îl știu, un S întors
tăiai un S și-n grinzile de casă
și crucea parcă o făceai întoarsă
o singură mișcare: frunte...umăr
pe pieptul tău un mare S întors.

Așa scriai și N-ul, tot întors
"SUNT SÃNÃTOS" - ai scris atunci scrisoarea,
târziu de tot se risipea războiul
și te-ai întors tot cu un S întors.

Mai ai prin mâna stângă-un drum de glonte
pe unde fuge frigul și uitarea
și mă întrebi dacă va fi război
și-aș vrea să-ți scriu că nu, cu N întors
cum stă-n naivul alfabet? SPERANÞA!