Iarna a prins în suflete altoi.
Ne e frig; și pădurile cad peste noi!

Iată pe dricul săniei abia încap
șase- șapte coceni, cap la cap

Dar de-ar veni geruruile cu grijania
ne-am ars peste vetre gardul și sania.

Ne e frig; și pădurile cad peste noi!

Colonelul răcnește să dam înapoi.

Cum să- ți mai tragi mâna de pe secure
când ea e flămândă de lemn, de pădure?

Ne e frig, dar el răcnește să ne întoarcem acasă.
Colonelului ce-i pasă ?

...Inima a mânjit cu roșu ghețușca...
Mai a dracului e furca decât pușca.


Tribuna, 1957