De-ndrăgostit ce-am fost și locuind de veacuri în adâncul mării am învățat și scrisul și cititul

Încât acum pot să văd la adâncime mere înapoi vârstele una după alta precum începe-un munte când celălalt nici nu s-a terminat

Să le văd așișderi și-nainte Carafa-ntunecată la culoare iar la braț noua Elenă cu coapsa atingând vârful peretelui

Cum toarnă vin Precistei pe când jumătatea trupului ei a și plecat în Asia de peste ape

Iar toată broderia s-a și mutat în cer cu rândunele cu flori galbene cu sori