Adevarata mâna n-o intind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine insusi,
cum se trage în sine insusi cornul de melc
si ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine insusi
si ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Desi urasc punctul, Doamne,
locuiesc intr-un punct.


din vol. "In dulcele stil clasic" (1970)