Trebuie să plec astă-seară
sau mîine. Un înger de pară
lîngă patul meu va veni :
scoală-te, nu zăbovi.

Îngere, lasă-mă pe pămînt.
Strînge-ți aripile pline de vînt
și privește :
totu-nflorește și crește.

Lasă-mă să-mi mai trec umbra pe-aici,
peste ape-n tremur și potici,
Să culeg flori, să-mpletesc cununi...
Iată, nu cer multe minuni.

Ia o ramură și prefă-o-n femeie,
Du-o-naintea dumnezeului tău să steie ;
ea va răspunde nevinovată
despre viața mea toată.