Sunt mii de ani de cand ne-am intalnit,
si-am pus vanatul nostru la un loc,
si-n grota, dupa ce-am aprins un foc-
legandu-ne tovarasi, ne-am iubit.

Mi-i glasul tau asa de cunoscut,
si-n ochii tai e-un soare de demult
(de care-ti amintesti ca ne-am temut
si ne-nchinam la dansul). Can te ascult,

straveche bucurie creste-n mine,
si parca toate-au fost, dar le-am uitat
si mi le-aduc aminte langa tine.
Eu si pe-atuncea-n tine-am cautat

iubire, si-am gasit numai durere;
sunt mii de ani si pentru totdeauna
e blestemul, de n-au avut putere
atatea nopti din noi sa faca una.

1937