Mama, intaiul meu mormant,
Bezna fierbinte,
Cu-atata nerabdare prosteasca parasita,
In timp ce fiecare bulgar
Al taranei sale
Se impotrivea plecarii fără rost.
Imi vei ierta vreodata invierea,
Grabita inviere ce mă rupea de tine
Pentru ca, din lumina în lumina,
Să mă apropie de-o alta moarte?
E tot mai frig,
Strainatatea mă patrunde
Pe cum mă urc se sterge drumul inapoi.
E-atata departare pan' la tine,
Ca s-ar putea-nalta biserici
Să mijloceasca rugile-ntre noi.