Strălucești în frumusețe
Cum în ceruri mândrul soare,
Tu, grădină,-mi dai binețe
Cu mari crini și roze-n floare,
Cu miresme-mbătătoare.

Marea-n ochii tăi se zbate,
Ai sprâncene-nnourate,
Buzele ți-s desenate,
Dinții perle-ngemănate.

Dar te văd monahii-odată
Cartea sfântă e uitată,
Dulce tremur îi îmbată,
Iarna-n vară-i preschimbată.

Cu-al tău chip de vrăjitoare
Frângi și cremenea cea tare,
La cetăți tu spargi zăvoare,
Tu surpi piscurile-n mare.

Hovanes, tu boț de tină,
Cânți corabia-i divină,
Ci vei arde fără vină,
Viermii doar ți-or da lumină!