Nedumirit il cauti si dibuind in intuneric
i-adulmeci urma-n tine ori in slava lumii,
avantul il presimte-n zilele de maine
si-n noptile, ce-au fost, gaseste-l resignarea.
Un val de nepatruns ascunde vesnicul in bezna.
nu-l vede nimeni, nimeni –
si totusi afla-l fiecare,
asa cum eu iti aflu buzele pe intuneric,
iubita mea, in miez de noapte, cand soptim
in taina vorbe mari despre-ntelesul vietii.