Porci mari, cu pielea roză și grasă, cu purcele,
Împestrițau livada și grohăiau sonor;
Vârându-se-n gunoaie, prin curți și pe ogor,
Bălăbăneau lăptoase și pline țâțe grele.

În bălegarul moale, de soare cald brăzdat,
Intrau până la burtă în zeama puturoasă;
Adulmecându-și udul din balega cleioasă,
Simțeam fiori cum parcă prin piele îi străbat.

Noiembre era luna tăierilor. Prin curți,
Își țâțâiau în țărnă, greu, țâțele sub burți.
Erau grăsime numai: ochi, gât și fălci și coadă.

Când le pârleau șoriciul și părul lucitor,
Curgea printre șezuturi osânza de la noadă...
Și se-ncingea foc vesel pe rugul morții lor.