Nu dormeam. Mă lăsam dus
Cum se lasă umerii duși de-o aripă.
Mă înhămasem demult la o clipă
Și-o târam prin vecie, supus.

Ca un cântec pe note nepus,
O, ce agregat de dezagregare!
O, ce mai răsărit de apus!
Ca un prunc în veșnică înfășare.

Și se mai făcea totodată,
Că mă feream de Dumnezeu să-l respir,
Respirându-l odată pe niciodată
Și începusem să mă deșir.

Nu dormeam. Mă lăsam dus
Cum se lasă umerii duși de-o aripă
Mă înhămasem demult la o clipă
Ce mă târa blând, tot mai sus.