Eu am murit pentru frumusețe.
Dar abia am fost în lut așezată,
Că un altul – mort pentru Adevăr – fu întins
Într-o groapă alăturată.

Încet m-a întrebat: “Pentru ce ai murit?”
“Pentru Frumusețe”, I-am zis eu.
“Iar eu – pentru Adevăr. E tot una.
Suntem frați”, mi-a răspuns vecinul meu.

Și-așa, ca mirii care se-ntâlnesc noaptea,
Am vorbit de la o groapă la alta,
Până ce mușchiul ne-atinse buzele
Și-a năpădit numele noastre.