Acest tipar de carne-mi mai îndură
dogite oase, vreascuri de strânsură
și nervii . ierbi de marmură în temple.
Tot ce-i april în mine se-nseptemvre...
Târziul e-al iubirii nentâmplate
și-al hanului în care n-ai rămas,
al diligenței ce-n potcoave bate
sub ulmii vechi, fântâna de popas.
Și-mi se smerește, singur, versul până
să fie vers și cu bătrână mână
încerc să-l fac să fie, să rămână,
duminecă să-mi pară-n săptămână...
Septemvre, copt, în fânul strâns căzu
devălmășindu-și blânda sare cu
o lacrimă ce plouă
și ești tu...