Te-am strămutat întreagă-n poezie
Și de acuma, nu mai ești a ta:
Tronezi ca o divină tanagra
Surâzător, în orice filă vie.

Mișcarea ta - fluidă catifea –
Mi se-mpletește-n ritm cu frenezie
Și buza ta, sărutul în vecie
Îl dă nemărginirilor de nea.

Mi-e-ndeajuns de pagini să m-apropii
Și fără vrere-ți simt atunci cum ochii
Se-nfig în carnea mea ca o săgeată,

Iar sufletul, în clinchete de rime,
Urnește din senina adâncime
A viselor melodioasă roată…

Din volumul "Sonetele iubirii", ed. Pro Transilvania, 2002