Doamne, ce risipă!
Cum aruncam cu secundele, cu minutele
Cu orele, cu zilele, cu anii!
Trecătorii se îngrămădeau să le prindă din aer
Nu le venea să creadă
Prietenii încercau să mă oprească
Dușmanii spuneau:
Are ea vreun motiv, vreun câștig
Nu e nimeni atât de nebun…
Dar eu eram
Eu continuam să risipesc ștergând
Linia ce desparte
Sublimul de ridicol
Lăsându-se să se verse unul într-altul
Cum fierea se varsă uneori în sânge…

Din revista “România literară”, nr. 39, octombrie 2003