Din vai urca ziua mai sus, tot mai sus,
cu pasii-n lumina, zglobie-
"Ci unde te duci? Spune-mi unde?" - "Doar vezi
ca varful de munte ma-mbie."

Deodata se-ntuneca muntele tot,
si culmea de aur dispare-
"Ci unde esti? Unde?" si dibui in jur-
pamantul e mut pana-n zare.

Si iata-ntr-o clipa ma simt parasit-
pierita e ziua mea oare?
In friguri, privirea-mi zdrobita de dor
spre vale-a-nceput sa coboare

Trecutul meu tot e acolo, in nori-
si simt cum ma-ncearca mahnirea-
mi-e frica si-s trist de parca-ar veni,
ca-n ceasul suprem, ispasirea.