De margine, de sine-s îngânată
Deasupra trebuie că sunt copaci
Te las să spui cuvinte, ori să taci
Și libertatea asta te îmbată.

De margine, de sine-s îngânată
Vecin cu stuful, ram năștea din ram.
În fân mirositor mă linișteam
De parcă aș mai fi fost aici odată.

Și-aș vrea să înțeleg, cum altădată,
Flori înecate, flori care înoată.