Mă privesc uneori în oglindă

Pentru ca să mai fie cineva în această casă

ce o urăsc de atîta vreme

încît nu mai pot trăi fără ea.

Conștiința de sine este în cele din urmă

o stare extrem de confortabilă - un somn greu.

Ea nu poate semăna decît amintirilor

despre lichidul meu amniotic

pe care le numeam mai demult într-o artă poetică



sau morții,

ce a spart oglinda

pe care de atîta vreme scriu acest poem

Încît el nu mai poate trăi fără mine...