Copii, vreau Libertatea să v-o cânt :
Oricât de sus în sfere zmăul zboară,
Avăntul lui e-ntemeiat pe sfoară ;
De-o rupe, cade-ndată la pământ.

Si-oricare altul vulturesc avânt,
E susținut de-aripa lui ușoară ;
De apă-i ridicată, pluta, doară…
Iar nourii sunt înălțați de vânt.

In Haos chiar, fantomele de stele,
Legate-n firul forței dintre ele,
Valsează nebulosul lor poem.

…Si toți suntem ca zmăul de hârtie ;
Iar lanțul este sprijinul suprem
Al libertății noastre-n veșnicie.