De doua ceasuri tremurand in strada
Cu ochii plini de muta resemnare
Isi face planuri extraordinare
Si-n mintea lui rosteste o tirada

-„Poftim la geam, sublima aratare!
De-ai auzi tacuta serenada
Te-ai apleca usor pe balustrada
Ca sa trimiti in vant o sarutare”

El spera inca … Poate, cine stie,
De la distanta, prin telepatie
Va-nfiripa cu ea un dialog.

Dar inima-i se strange ca-ntr-un cleste
Pe cand vardistul trece si sopteste
c-un zambet straniu: „Circulati, va rog!”