Mereu îi găsește cusururi
Cînd vorbește de a lui țară ;
Cu toate-aceste neajunsuri
Îi este totdeauna dragă.

O critică fără-ncetare ;
Chiar sincer o compătimește.
Totuși, îi sare în apărare,
Pentru că pe ea o iubește.

Mai ales cînd timp îndelungat
Departe de patrie și casă
Iubirea adîncă s-a aflat
În inima necredincioasă.

Iar cînd fiii nerecunoscători
Îi cer iubire și mîngîiere,
Le deschide brațele tuturor
Și la piept îi strînge cu putere.

De-aceea, cu orice cusururi
Ce patriei sale i le află,
Cu orice greșeli, ea de-a pururi
Ii rămîne scumpă și dragă.

(în românește de Traian Demetrescu)