Lehekülg: 2 : 1
Cahul
:
 Luule 2005-10-19 (6218 hits
)
Călugărenii
:
Luule 2005-10-19 (5279 hits
)
Cântec
:
Luule 2005-10-19 (5591 hits
)
Cântec
:
Luule 2005-10-19 (5309 hits
)
Cântec național
:
Luule 2005-12-02 (5394 hits
)
Cântece și sărutări
:
Luule 2005-12-02 (5165 hits
)
Căpitanul de vânători
:
Luule 2006-08-26 (4960 hits
)
Căprița de aur
:
Luule 2006-08-26 (4869 hits
)
Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel mare
:
Luule 2005-12-02 (14467 hits
)
Cetatea Albă
: (Akerman)
Luule 2005-12-02 (5800 hits
)
Codrul Cosminului
:
Luule 2005-12-02 (8552 hits
)
Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
:
Luule 2005-04-05 (5118 hits
)
Consiliul secret
:
Luule 2005-12-02 (5016 hits
)
Copilașii
:
Luule 2005-12-02 (5061 hits
)
Copilul din casă
:
Luule 2005-12-02 (6108 hits
)
Cornul lui Sas
:
Luule 2005-12-02 (5310 hits
)
Cupa lui Ștefan
: legendă istorică
Luule 2004-03-02 (7828 hits
)
Deșertul
:
Luule 2006-08-26 (5050 hits
)
Domnul Mavrogheni
: legendă istorică
Luule 2004-03-02 (6168 hits
)
Dromichete
:
Luule 2006-04-19 (5452 hits
)
Dumbrava Roșie
:
Luule 2010-01-17 (9177 hits
)
Elegie la o tânără fată
:
Luule 2006-04-19 (5865 hits
)
Fata de la Cozia
: legendă istorică
Luule 2004-03-02 (8645 hits
)
Fata popii
:
Luule 2005-03-04 (8020 hits
)
Fluturașul
:
Luule 2010-03-05 (9774 hits
)
ÃŽntoarcerea lui Mihai
:
Luule 2005-04-09 (5432 hits
)
Invocație
:
Luule 2009-07-12 (3851 hits
)
La o viorică
:
Luule 2010-01-23 (6182 hits
)
La România
:
Luule 2009-11-25 (4664 hits
)
Lui Alecsandri
: 07.08.2004
Luule 2004-08-07 (5132 hits
)
Mărioara
: legendă istorică
Luule 2004-03-02 (6889 hits
)
Mihai pădurarul
:
Luule 2009-01-27 (4759 hits
)
Mihai și călăul
:
Luule 2009-07-14 (7474 hits
)
Mihnea și baba
:
Luule 2005-04-05 (9446 hits
)
Mircea cel mare și solii
:
Luule 2009-01-27 (7712 hits
)
Mircea la bătaie
:
Luule 2009-01-27 (4685 hits
)
Mireasa mormântului
:
Luule 2004-03-02 (6317 hits
)
Moartea lui Mihai Viteazul
:
Luule 2003-10-30 (11142 hits
)
Monastirea Putna
:
Luule 2005-07-19 (5684 hits
)
Muma lui Ștefan cel Mare
:
Luule 2005-09-06 (196726 hits
)
Muma tânără
:
Luule 2009-11-25 (4651 hits
)
Năvala lui Þepeș
:
Luule 2009-01-27 (4809 hits
)
O fată tânără pe patul morții
:
Luule 2005-04-05 (9571 hits
)
Se scaldă
:
Luule 2005-12-08 (4650 hits
)
Singuratatea
:
Luule 2005-06-21 (6728 hits
)
Ștefan la moarte
:
Luule 2009-01-27 (4737 hits
)
Un ostaș român închis peste Dunăre
:
Luule 2009-01-27 (4327 hits
)
Visul lui Ștefan cel Mare
:
Luule 2009-01-27 (11896 hits
)
Ziua bună la țară
:
Luule 2009-11-25 (4035 hits
)
Lehekülg: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biograafia Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 și diplomat.
Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său Ienache își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji.
Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morții", prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (și invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii), a jucat probabil un rol decisiv. Poemul "O fată tânără pe patul morții" era o imitație după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră") de André Chénier, și a fost publicat în "Curier de ambe sexe".
La fel ca alți pașoptiști, tânărul nu se trudi prea mult să intre în grațiile principelui. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". Cooptat în Frăția și în Asociația literară, a adoptat rapid mentalitatea de carbonar.
În acel timp se formase în București Asociația literară, sprijinită de frații Alexandru și Ștefan Golescu care trimiseră pe la sfârșitul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris în 1845, cu o bursă din partea Asociației literare, audiază și el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz. Nu trăiește decât pentru Revoluția pe care o presimte. Când aceasta izbucni la Paris, în februarie 1848, tinerii studioși hotărâră să se întoarcă în țară. Conjurații îi dădură un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revoluționarii din Bucovina, ceea ce poetul nu putu să facă. Aga poliției, Ion Manu, îl „mirosise" și, refuzându-i pașaportul pentru Moldova, îl amenințase cu un arest la „mănăstire". Ar fi avut, poate, parte de el, dacă nu izbucnea revoluția...
Și la 1848 revoluția a adus o explozie gazetărească. Dacă C.A. Rosetti scosese, imediat după izbândă, "Pruncul român", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mică, de patru pagini, cu doar două coloane pe fiecare față, dar redactorul-șef avea proiecte mari. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice și al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain.
Izbucnind revoluția din 1848, reveni în țară și redactă împreună cu Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac ș. a. "Poporul suveran", dar - căzând revoluția - a fost exilat și se duse în Transilvania, apoi la Constantinopol și în fine la Paris ca să-și continue studiile întrerupte.
Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iași, dar Poarta nu i-a permis intrarea în țară și atunci a făcut călătorii prin Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate în publicațiuni diverse care cuprind adesea pagini pline de interes și scrise cu multă căldură.
Întorcându-se în țară la 1859, intră în politică și deveni ministru de externe, culte și instrucțiune publică. Prin stăruințele lui, ale lui Costache Negri și ale lui V. A. Urechia se înființează primele școli la românii macedoneni.
Pe la 1866 se retrase din viața politică, ocupându-se cu literatura, publicând drame în proză și în versuri, poezii epice, satirice, dar ducând o existență foarte nenorocită. De aceea nu după multă vreme se îmbolnăvi rău. Părăsit de toți își puse biblioteca la loterie și fu câștigată de Vasile Alecsandri și Costache Negri, care i-o lăsară drept mângâiere. Atunci, în urma intervenției unor amici, fu așezat la spitalul Pantelimon, unde muri, după scurtă vreme și fu îngropat în satul natal, fără nici o pompă, de câțiva amici personali, căci toată lumea uitase pe acest poet entuziast și patriot.
|
Soovitame Lugeda
