Am intalnit-o ieri in cale,
Sus, la rascruce, langa alun,
Nu ne-am vazut de ani de zile
Cu fata judelui Zabun.

Draguta mea de la podmol,
Din noptile cu sezatori,
Si-a pironit ochii-n pamant,
Posomorati si visatori.

I-am prins manuta s-o alint,
Nedumerita se uita,
Draguta mea de la podmol,
Mi-a zis sfioasa "dumneata".

Iar cand am prins-o de mijloc
Si-am sarutat-o lung pe gura,
Mi s-a ascuns la piept si-a plans:
"De ce te-ai dus la-nvatatura?..."