Vârsta mi-o uit și privesc în albastru
Diafanul albastru de sus

Stau întins și mă rog nevăzutului meu astru
Ce-n suflet luimina și harul mi-a pus
Bucuros și-ntristat ca o lacrimă clară
Pornită să cadă-n abis dintr-un ochi nevăzut
Ah viață sfințită și bună și-atât de precară
Plin sunt de tine și totuși atât de amarnic pierdut

Privesc în albastru în magica lui nesfârșire
Mi-e gata și rugul dar încă n-a fost aprins
Și tot mai visez bucurii dăruiri fericire
Și uit că-n văile-adânci ale vârstelor mele a nins