Avem același nume, tu și eu,
că-i iarnă sau că-i primăvară
ne cheamă azi pe toți la fel:
Ion fără de țară.

Cînd rîde cineva pustiu
în casă sau pe-afară,
să știi că unul singur e:
Ion fără de țară.

O umbră de se clatină prin vînt
scîncind sub grea povară,
nu întreba, căci este el:
Ion fără de țară.

Un vaier dac-ar fi s-auzi
a zecea mia oară, să știi
că unu-i pentru toți:
Ion fără de țară.