Curge lumina peste timp și cântare
Păsări-mușuroi, anotimp de uitare
icoane căzute peste zi, de departe
ceasuri sfărâmate în miezuri de noapte...
Curge un râu de gânduri sihastru
prin sânge se-aude un strigăt albastru.
În cântece timpul a ajuns la amiază,
frica din mine mereu e tot trează.
Aud cum tăcerea prin trupu-mi se scurge
sălbatic și trist, echilibrul se frânge.