Scumpa mea, te-așază lângă mine
Ochi în ochi să ne-ațintim mai mult.
Vreau, sorbind privirile-ți blajine,
Viscolul simțirii să-l ascult.

Toamna asta, aurul din fire,
Acest păr bălai precum un har,
S-au ivit s-aducă mântuire
Neastâmpăratului ștrengar.

Satul l-am lăsat fără zăbavă,
Unde-i vara câmpul înflorit.
La oraș, gustând amara slavă,
Am vroit s-ajung nenorocit.

Am vroit să pot afund cunoaște
Luncile și șipotul încet,
Unde lângă cântecul de broaște
Eu-mi creșteam ursita de poet.

Și-acolo e toamnă, frunze ninse…
La fereastră teii străjuiesc,
Căutând cu brațele întinse
Pe acei de care-și amintesc.

Dar de mult ei nu mai sunt pe lume.
Luna rătăcind prin țintirim
Ne arată crucile anume,
Că și noi la ele-o să venim.

Că și noi cu viețile pierdute
Ne vom strămuta sub bălării.
Toate frământările-s făcute
Pentru bucuria celor vii.

Scumpa mea, te-așază lângă mine,
Ochi în ochi să ne-ațintim mai mult.
Vreau sorbind privirile-ți blajine,
Viscolul simțirii să-l ascult.

1923


Traducere George Lesnea