Trupul lui
Junghiat și zdrobit miel fără împotrivire
Săbii și lănci și ciomege și alte unelte
Ale urii lovind în neștire.
Hăcuit
În Duminica cea dintâi a postului
Sfintei Fecioare
Picura tămâia de jertfă pe
Jarul din sanctuare
La culesul psalmilor de utrenie
În revărsatul zorilor
După obiceiul pământului nu purtai
Nici sabia nici disprețul
La ceasurile când lăncile străpungeau
În altare agnețul
În cămașă albă
Cum se cuvine când cerul cuvântă
A ieșit întâmpinare ucigașilor săi
Cu surâsul Mirelui la nuntă
Cum nu era îngăduit să te atingi
Cu o noapte înainte de propria ta muiere
Bărbatul pe-un pat monahal
Întru sfințenie priveghere
Poate că așa trebuia să treacă dincolo
Sfârtecat de blesteme
Să se deschidă peste Ardeal mereu rănile
Supreme
De-ar fi pierit în luptă nedeșertînd potirul
Ar fi cu noi eroul mai mult
Decât martirul

volumul „Imnele Maramureșului”