Și după ce-a strivit sub tălpi ciclonul
și-a Circei dulce vargă și ciclopii,
Ulisse-ntors la Curtea Penelopii
și-mpurpură cu arc tesalian tronul.

De-a valma pețitorii, jos, ca snopii...
Doar cel care cântase Ilionul,
poet cruțat, punea pe liră zvonul
furtunilor, cu iambii și cu trapii.

Ierta Ulisse strunele de aur.
Sta vinu-n cupe și-n frigare iedul,
un cer marin curgea spre Epidaur,

își fumega mireasma trepiedul
și, mirt purtând pe fruntea lui și laur,
ardea-n lumină ca un zeu aedul.