Septembrie şi seară; strigătele întunecate sună trist
păstorul
Înaintează prin zorii satului; Focul luminează
în cămin.
Un armăsar negru se ridică sforăind;
buclele slujnicei, zambile de hiacint
Urmăresc forma purpuriilor nări.
Țipătul îngheață încet la marginea pădurii
căprioara
Și florile galbene ale toamnei
Se înclină sorbind peste chipul albastru
al iazului.
Un copac arde în flacără roșie; flutură în sus
liliecii cu chipuri întunecate.