Dacă Dumnezeu a putut afirma că este ,,cel ce este", omul, dimpotrivă, s-ar putea defini pe sine spunând că este ,, ceea ce nu este". Și trezindu-i trufia, îl incită la sfidare sau la cruzime părăsindu-și originile, schimbând veșnicia pe devenire, maltratând viața în masura în care proiectează asupra-i recenta lui demență, el se înalță din anonimat printr-o succesiune de renegări ce-l transformă în marele transfug al ființei.

*
Civilizația ne învață cum să punem stăpânire pe lucruri, când de fapt ea ar trebui să ne inițieze în arta de a ne desprinde de ele, căci nu există libertate și nici ,,viață adevărată" fără ucenicia renunțării la posesie.

*
Nu existăm decât prin distanța pe care o luam față de lucruri și de noi insine.