Lehekülg: 1
Aforisme
: Proosa 2004-10-19 (20410 hits
)
Aforisme(II)
: Proosa 2009-08-19 (10310 hits
)
Aforisme(III)
: Proosa 2009-08-19 (8884 hits
)
Aforisme(IV)
: Proosa 2009-08-24 (9137 hits
)
Aforisme(V)
: Proosa 2009-08-24 (9545 hits
)
Aforisme(VI)
: Proosa 2009-08-31 (9959 hits
)
Căderea în timp
: fragmente Proosa 2004-10-09 (14774 hits
)
Cartea amăgirilor
: fragment Proosa 2002-12-04 (12224 hits
)
Cartea amăgirilor
: Jurământ vieții Proosa 2003-11-19 (16168 hits
)
Des larmes et des saints, extraits
: Proosa 2010-06-04 (9959 hits
)
Despre muncă
: din cartea "Pe culmile disperării" Proosa 2014-11-06 (6292 hits
)
Despre neajunsul de a te fi născut
: Fragment Proosa 2009-10-10 (9405 hits
)
Du saint au cynique
: Proosa 2010-06-03 (8566 hits
)
D’amour amer…
: Proosa 2010-06-03 (9693 hits
)
Emil Cioran, über Arbeit.
: Aus dem Buch "Auf den Gipfeln der Verzweiflung" Proosa 2014-11-05 (6473 hits
)
foloasele exilului
: fragment Proosa 2004-09-27 (9557 hits
)
Lacrimi și sfinți
: fragmente Proosa 2005-07-16 (12685 hits
)
Le bonheur…
: Proosa 2011-05-16 (6906 hits
)
L’élan vers le pire, 20 aphorismes
: Proosa 2010-06-05 (8818 hits
)
Mărturisiri și anateme
: La liziera existenței (fragmente) Proosa 2005-05-19 (9243 hits
)
Murmures à la solitude
: Proosa 2010-06-05 (6955 hits
)
Pe culmile disperării (1)
: Proosa 2003-06-28 (8459 hits
)
Pe culmile disperării (2)
: Proosa 2003-06-28 (11426 hits
)
Pe culmile disperării (3)
: Proosa 2003-06-28 (7688 hits
)
Pe culmile disperării (4)
: Proosa 2003-06-28 (7736 hits
)
Profilul interior al Căpitanului
: "Glasul Strămoșesc", Sibiu - 1940 Proosa 2005-02-12 (7330 hits
)
rugă inutilă 1
: Proosa 2004-03-14 (7865 hits
)
rugă inutilă 2
: Proosa 2004-03-19 (7701 hits
)
rugă inutilă 3
: Proosa 2004-04-18 (8996 hits
)
Rugăciune în vânt
: "Cartea amăgirilor" - fragment Proosa 2004-02-18 (9980 hits
)
Spovedania lucrurilor
: Fragment din "Cartea amagirilor" Proosa 2004-02-17 (9057 hits
)
Vanité de la compassion
: Proosa 2010-06-04 (6941 hits
)
Lehekülg: 1 |
|

|
|
|
Biograafia Emil Cioran
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța.
Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".
Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente.[1] Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune[2], ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.
Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a cărei variantă definitivă (rămasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, când se stabilește definitiv în Franța.
După moartea Simonei Boué, prietena de o viață a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitație și valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărâre a Curții de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmând ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviință. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrări deja aparute, se află și un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câțiva ani din perioada ulterioară lui 1972 (anul în care se opresc Caietele sale), document de un excepțional interes pentru editori și cititori, și probabil ultima scriere inedită a filozofului.
|